#Părințiifondatori

Altiero Spinelli a fost un om politic italian și european deopotrivă, care a consolidat proiectul de unificare. A rămas în istorie datorită contribuției la consolidarea unificării europene și pentru că a atras țara sa de origine în această comunitate. Însă, meritul de a integra Italia în Europa îi revine unui alt italian inspirat de ideile lui Spinelli, un adevărat lider european, Alcide de Gasperi.
Gasperi s-a născut pe 3 aprilie 1881 în Pievo Tesino, când încă această regiune aparținea Austro-Ungariei, dar naționalitatea italiană este dată de originea părinților săi. A fost un editor și scriitor important pentru cultura italiană, deoarece promova ideile italiene și chiar a militat pentru restituirea regiunii sale statului italian. Încă de tânăr a fost implicat în mișcarea democrat-creștină, dar a avut și influențe socialiste în gândirea sa. Din păcate, cariera lui politică din tinerețe a avut de suferit din pricina instaurării regimului fascist. Întotdeauna s-a opus regimului fascist și elementului naționalist, iar din acest motiv a fost închis pentru o perioadă de patru ani, din 1927 până în 1931.
Apogeul său a început din 1943, când a început un proiect de reconstrucție a Italiei, cu o națiune italiană care să se delimiteze de ideile ultranaționaliste și să se îndrepte spre Europa. Tot în același an fondează Partidul Democrat Creștin, care devine unul dintre cei mai importanți actori politici interni. În 1945 ajunge prim-ministru și astfel poate să înceapă procesul de reintregrare al Italiei în Europa.
În „epoca de Gasperi” Italia a devenit cu adevărat o țară conectată în domeniul relațiilor internaționale occidentale, implicându-se în proiecte precum NATO, Consiliul Europei și Planul Marshall. Dar cel mai important obiectiv al acestuia a fost integrarea în comunitatea europeană care se contura în acea vreme. Astfel, împreună cu ceilalți lideri europeni fondează în 1950, Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului. Tot în cadrul acestei colaborări, Gasperi a joacat un rol semnificativ de mediator între Franța și Germania și se face remarcat datorită abilităților sale diplomatice.
În cei opt ani ca prim-ministru al Italiei, reușește să reconstruiască una dintre cele mai complexe culturi europene și să o coordoneze pe un drum pro-european. Următorul său obiectiv era conducerea Parlamentului European, unde devine președinte pe 11 mai 1954. Din păcate, decedează în luna august a aceluiași an, dar valorile și unitatea în care el a crezut au continuat să evolueze. Tocmai din acest motiv merită să-i aducem un omagiu, pentru că a inspirat națiunea italiană și comunitatea europeană să creadă în Uniunea Europeană, o uniune bazată pe dialogul intercultural.

Galerie foto