Rasmussen cere consolidarea cooperării UE-NATO în domeniul securităţii
(23.10.2009 16:35)
Rasmussen cere consolidarea cooperării UE-NATO în domeniul securităţii
Este logic ca UE şi NATO să coopereze politic şi militar, ne-a spus
într-un interviu exclusiv domnul Anders Fogh Rasmussen, Secretar
General al NATO. Dumnealui speră că responsabilitatea securităţii în
Afganistan va fi transferată anul viitor afganilor şi a vorbit despre
ameninţările comune pentru UE şi Rusia. Domnul Rasmussen compară
actualul său post cu fostul său rol ca prim ministru în Danemarca:
„totul ţine de construirea unui consens“.
În contextul dezvoltării unei politici pentru securitate şi
apărare la nivel european, cum vedeţi cooperarea viitoare între UE şi
NATO?
Aş vrea în primul rând să subliniez faptul că
am o atitudine foarte pozitivă faţă de dezvoltarea unui pilon mai
puternic al apărării şi securităţii în Uniunea Europeană. Cred că
acesta este felul în care trebuie să înaintăm. Îmi doresc mult să văd o
Uniune Europeană capabilă de a desfăşura operaţiuni de gestionare a
crizelor şi menţinere a păcii în cooperare cu NATO. Consider că
dezvoltarea unei politici europene de securitate şi apărare nu creează
o competiţie cu NATO, ci este complementară activităţii NATO.
Cred că o cooperare consolidată este logică
atât din punct de vedere politic, cât şi din punct de vedere militar.
Din punct de vedere politic, deoarece majoritatea statelor sunt membre
ale celor două organizaţii. Dacă separăm cum trebuie activitatea, am
putea aduce valori noi.
Un exemplu bun este Kosovo, unde NATO
desfăşoară operaţiuni militare, iar misiunea UE este mai concentrată pe
civili. În Bosnia este invers: am predat Uniunii Europene
responsabilitatea operaţiunilor militare. Aceste două exemple excelente
arată cum putem ajunge la sinergii politice.
Este normal să
ne unim eforturile şi din punct de vedere militar. Cred că achiziţiile
publice comune de echipament şi soluţiile colective vor contribui în
general la eficienţa noastră. Şi am putea folosi şi banii mai eficient.
NATO
are propria adunare parlamentară. Ce rol pot juca, realistic vorbind,
Parlamentul European şi parlamentele naţionale în politica de
securitate şi apărare?
Între statele membre există
diferenţe de implicare în politica de securitate şi apărare. Depinde
mult de regulile constituţionale. Ca fost parlamentar, sunt în favoarea
unui angajament puternic al parlamentarilor în afacerile privind
securitatea şi apărarea.
Consider că în zilele noastre este
crucial să consolidăm relaţia dintre oameni şi procesul de luare de
decizie în domeniul securităţii şi apărării. În trecut, exista o
distanţă mare între instituţiile diplomatice şi militare şi oamenii de
rând. Dar în zilele noastre, chiar şi politicile externă, de securitate
şi apărare sunt implicate în viaţa de zi cu zi a oamenilor într-un fel
diferit decât erau în trecut.
La începutul lui
decembrie veţi merge la Moscova pentru a discuta cu liderii ruşi. Cum
vedeţi viitoroarea structură de cooperare între NATO şi Rusia?
Viziunea
mea pe termen lung este stabilirea unui parteneriat strategic între
NATO şi Rusia. Din punctul meu de vedere, Rusia şi aliaţii NATO au
interese comune în domeniul securităţii. Ştiu că uneori nu cădem de
acord, avem disputele noastre cu Rusia, de exemplu asupra Georgiei;
trebuie să insistăm pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a
Georgiei. Dar aceste dispute nu trebuie să pună în umbră faptul că
trebuie să facem faţă aceloraşi ameninţări în ceea ce priveşte
securitatea în anumite zone.
Un exemplu bun este
Afganistanul. Ruşii ştiu foarte bine, din experienţă proprie, că dacă
Afganistanul este ignorat, şi dacă terorismul prinde iar rădăcini
acolo, teroriştii pot cu uşurinţă să treacă din Afganistan, prin Asia
Centrală, în Rusia.
Terorismul este un alt exemplu. În Rusia
au avut loc deja atacuri teroriste. Un al treilea exemplu ar fi
proliferarea armelor de distrugere în masă. Cu toţii ştim că Rusia se
află în raza rachetelor iraniene. Al patrulea domeniu este pirateria,
unde ne confruntăm cu aceleaşi pericole la adresa securităţii.
Când
voi merge în Rusia în decembrie, una din sarcinile mele principale va
fi să încerc să conving liderii politici ruşi ca NATO nu este duşmanul
Rusiei, NATO nu este îndreptat împotriva Rusiei. Dimpotrivă, avem
aceleaşi interese în anumite domenii.
În timpul
alegerilor afgane aţi spus că numai 3% din staţiile de votare au fost
atacate, prin urmare NATO a depus o muncă excelentă în domeniul
securităţii. În contextul acuzaţiilor ulterioare de fraudă, credeţi că
NATO a fost „trădat“ într-o oarecare măsură de autorităţile afgane?
Este
adevărat că din punct de vedere al securităţii alegerile au fost un
succes, deoarece aproape toate secţiile de votare au fost deschise şi
numai 3% atacate. Dar nu avem nici un motiv să ascundem că procesul
electoral a fost pentru noi unul dificil, a durat prea mult şi felul în
care s-a desfăşurat arată o lipsă de credibilitate. Deci, trebuie să
recunoaştem, aici există o problemă.
De aceea trebuie să
reînnoim contractul între comunitatea internaţională şi preşedintele
Karzai şi guvernul său, pentru a ne asigura că aceştia din urmă asigură
o bună guvernare poporului afgan şi că vor combate eficient corupţia.
În acest sens, avem nevoie de un angajament mai ferm din partea
comunităţii internaţionale.
După cum probabil
ştiţi, opinia publică din Europa începe să se îngrijoreze din cauza
morţii unor soldaţi europeni. Când va considera NATO că misiunea sa în
Afganistan a fost îndeplinită? Care sunt criteriile conform cărora
putem spune că „ne-am făcut datoria“?
Misiunea va fi
îndeplinită în momentul în care afganii vor fi pregătiţi să preia
responsabilitatea pentru propria lor securitate şi pentru conducerea
ţării. Dar nu vă pot oferi date exacte, pot doar să vă descriu ce
urmează. Vom preda afganilor responsabilităţile, în fiecare provincie,
pe rând, pe măsură ce aceştia îşi dezvoltă capacitatea de a le primi.
De
aceea trebuie să îi pregătim şi să îi educăm pe soldaţii şi poliţiştii
afgani şi să creştem numărul forţelor de securitate afgane. NATO a
hotărât să înfiinţeze o misiune de pregătire şi este esenţial ca
aceasta să fie complet echipată şi să funcţioneze.
În mod
realist, cred că acest transfer de responsabilitate către afgani poate
începe anul viitor în domeniile şi districtele unde condiţiile permit
acest lucru. Acest transfer gradual de responsabilitate pentru
securitate va avea loc într-o manieră coordonată în cadrul NATO şi în
cadrul Forţei de asistenţă internaţională în domeniul securităţii.
Preşedintele
Obama urmează să ia o decizie importantă în legătură cu creşterea – sau
nu – a trupelor trimise în Afganistan. Ce credeţi că va face? Care sunt
implicaţiile acestei decizii?
Cred că va decide
pentru mai multe resurse, pentru mai multe trupe, dar acum este prea
devreme pentru a prezenta cifrele exacte. În momentul de faţă ne aflăm
în mijlocul unei faze intense de consultări între aliaţi şi parteneri
în cadrul Forţei de asistenţă internaţională în domeniul securităţii,
care este formată din 43 de state – deci acest proces va dura. Cred că
este necesar să petrecem timp suficient pentru luarea deciziei bune. Eu
mă concentrez în special pe misiunea de pregătire pentru că sunt sigur
că tranziţia către o conducere afgană este în curs. Dar este prea
devreme pentru cifre exacte.
În general, NATO este o coardă prea întinsă. Dacă izbucneşte un alt conflict, veţi găsi resursele necesare pentru a interveni?
NATO
este în momentul de faţă cea mai puternică alianţă militară a Uniunii,
cu capacităţi uriaşe; acum suntem concentraţi pe misiunea noastră din
Afganistan, pentru că miza este mare pentru poporul afgan, dar şi
pentru securitatea noastră şi a comunităţii internaţionale. Aş vrea să
explic de ce ne aflăm în Afganistan: teroriştii care au atacat SUA pe
9/11 în 2001 proveneau din Afganistan, iar a doua zi NATO a hotărât
pentru prima dată în istorie să invoce articolul 5, clauza de apărare
colectivă, care spune că un atac asupra unui stat membru este un atac
asupra tuturor statelor membre. Misiunea încă nu a fost îndeplinită. De
aceea ne concentrăm acum pe Afganistan, şi este vorba aici şi de
apărarea teritorială.
Aş vrea să subliniez faptul că sarcina
centrală a NATO este apărarea teritorială a naţiunilor aliate. Însă
trebuie să recunoaştem faptul că în zilele noastre apărarea graniţelor
proprii începe adeseori foarte departe, ca de exemplu în Afganistan.
NATO
dezvoltă în momentul de faţă un nou concept strategic. Ţări precum SUA,
Regatul Unit, Olanda şi Danemarca preferă o strategie mai globală, în
timp ce Franţa şi multe state membre noi preferă un focus regional.
Dumneavoastră ce preferaţi?
Nu văd aici nicio
contradicţie. De la înfiinţare, acum 60 de ani, în centrul funcţionării
NATO a stat apărarea teritorială conform articolului 5.
Astăzi
trebuie să facem faţă şi altor ameninţări, printre care atacurile
cibernetice. Pentru a le aborda cum trebuie, trebuie să ne transformăm
forţele armate.
Astăzi, aproximativ 70% din forţele noastre
armate din Europa sunt staţionare. Cred că, dacă vrem ca apărarea
teritorială să fie credibilă, trebuie să ne asigurăm că putem deplasa
oamenii, astfel încât să avem forţe militare mai mobile şi mai
flexibile.
În concluzie, nu văd nicio contradicţie între
apărarea teritorială şi perspectiva globală. Rolul meu va consta în
construirea acestui pod.
Care sunt diferenţele între a fi prim ministru în Danemarca şi Secretar General la NATO?
Această
întrebare mi se pune foarte des (râde). Sunt asemănări şi deosebiri.
Cred că în cazul meu sunt mai multe asemănări. Ca Secretar General la
NATO trebuie, bineînţeles, să faci faţă marii provocări de a ajunge la
un consens între 28 de naţiuni şi 28 de interese particulare
Spunând
asta, vă amintesc că în calitate de lider al guvernului danez am avut
sarcina de a ajunge la un consens în cadrul acestuia: un guvern de
coaliţie, care era însă un guvern minoritar. Şi apoi a trebuit să creez
majoritatea în parlament.
Vin dintr-un mediu politic unde
construirea unui consens este ceva obişnuit. Există însă o diferenţă
între a-ţi desfăşura activitatea într-un mediu strict naţional şi a
lucra într-un cadru internaţional la Bruxelles. Diferenţa nu este atât
de mare dacă ne gândim că vin dintr-o ţară cu o tradiţie puternică în
construirea unui consens.
În Danemarca, în calitate de lider
al guvernului, aveam o reuniune săptămânală cu guvernul, marţea. Aici
am o reuniune săptămânală miercurea, cu Consiliul Nord-Atlantic. Deci,
poate că nu este decât o diferenţă între marţi şi miercuri (râde).