Michael Cashman: Tratatul de la Lisabona aduce UE mai aproape de cetăţeni
(20.11.2009 16:34)
Michael Cashman: Tratatul de la Lisabona aduce UE mai aproape de cetăţeni
Tratatul de la Lisabona reconfirmă necesitatea
transparenţei în procesul de luare de decizii la nivel european.
Parlamentul European i-a alocat deputatului european britanic Michael
Cashman sarcina de a aborda această chestiune din punct de vedere
practic. Ce este un document? Cum poate fi acesta accesat?Cum poate fi
UE mai deschisă pentru cetăţeni? Domnul Cashman ne răspunde într-un
interviu pe care ni l-a acordat în exclusivitate.
Aţi pregătit primul regulament
european privind accesul la documente. Acum lucraţi la revizuirea
acestuia. A progresat UE de atunci?
Cred că a progresat. Când am abordat această chestiune pentru prima
dată în 1999, am dat peste o „opoziţie“ instituţională şi culturală. Se
considera că regulamentul ar încetini activitatea instituţiilor, care
ar deveni mai puţin eficiente, exista o teamă de examinare. Cred că
putem spune că această examinare a consolidat procesul democratic, în
ceea ce priveşte responsabilitatea către cetăţeni, reprezentanţii
acestora, ONG-uri sau ziarişti.
Acest regulament prevede ca
toate documentele să fie publice, iar în cazul în care nu sunt, refuzul
să fie motivat. Am studiat problema în detaliu. Ştiu chiar şi
articolele la care se face referinţă. Dacă refuză să facă un document
public, instituţia trebuie să explice de ce, nu poţi spune doar „din
motive de securitate naţională“. Confidenţialitatea nu poate fi
folosită ca scuză pentru a nu oferi un document.
Dar încă mai
sunt lucruri de făcut, printre care facilitarea accesului la documente.
Dacă eşti ziarist sau reprezinţi un grup de interese, te descurci.
Pentru ceilalţi, este important să oferim documentele online, în ciuda
poverii administrative. Ar trebui să existe un registru comun
interinstituţional, un portal, care să se intituleze „Acces la
documentele Uniunii Europene“.
Ce aduce nou Tratatul de la Lisabona?
Dacă
nu ştii că ai anumite drepturi, nu poţi profita de ele. Organizaţiile
de consumatori şi cele cetăţeneşti cunosc dreptul la accesarea
informaţiilor. Tratatul de la Lisabona schimbă multe lucruri. Creşte
transparenţa, aduce cetăţenii mai aproape de instituţii şi instituţiile
mai aproape de cetăţeni.
Conform Tratatului de la Lisabona,
cetăţenii au dreptul de a participa la viaţa democratică a Uniunii. Dar
dacă nu urmăreşti online evoluţia unui document şi dacă nu te informezi
despre cum te poţi implica printr-un deputat sau ONG-uri, nu poţi
participa la proces; devii un observator pasiv. Prin urmare, dreptul la
participare este extrem de important.
De ce este transparenţa atât de importantă în Uniunea Europeană?
În
primul rând pentru că oamenii se simt oarecum deconectaţi, pradă
propagandei eurofobe, crezând că lucrurile se fac în numele lor fără să
fie consultaţi.
Cu noul Tratat de la Lisabona, trebuie să
existe deschidere, acces la ordinea de zi, decizii, procesele verbale.
Odată ce vom avea aceste lucruri, oamenii din Finlanda, Regatul Unit,
Cehia, Slovenia, Slovacia, de oriunde, vor vedea că lucrurile nu sunt
impuse de la Bruxelles, ci hotărâte de guvernele naţionale împreună, în
cadrul Consiliului. Şi vor putea vedea cum a votat fiecare guvern.
Tratatul
de la Lisabona obligă şi parlamentele naţionale să controleze procesul
legislativ. Nu că multe nu ar face-o deja. Acum acestea se pot duce la
miniştri pentru a le spune „aşa aţi votat în Consiliu“, şi oamenii pot
vedea că instituţiile sunt responsabile către cetăţeni şi la nivelul
alegerilor naţionale.
Au fost scandaluri privind abuzuri
legate de buget, fonduri agricole şi presupuse abuzuri ale
parlamentarilor. Cu cât vom fi mai deschişi, cu cât vom publica mai
mult online, cu cât vom da mai mult acces, cu atât vor vedea oamenii
mai bine că aceste lucruri sunt mai degrabă o excepţie decât o regulă.
Ce urmează?
Am
făcut o serie de recomandări. Comisia a prezentat în sfârşit revizuirea
proprie, care cred că a dezamăgit grupurile politice. Aceasta este
percepută ca o repetare a drepturilor care existau deja în regulamentul
deja existent.
Iar unele instituţii nu sunt prea entuziaste.
Să fiu sincer, nu cred că statele membre erau conştiente de puterile la
care renunţau acceptând regulamentul 1049/2001 în mai 2001. Vor o parte
din aceste puteri înapoi. Comisia face acelaşi lucru, spunând că
anumite documente trebuie să rămână în afara domeniului public.
Dacă
aceste lucruri sunt necesare, să reflectăm asupra lor şi să găsim o
soluţie împreună, păstrând însă principiul că toate documentele trebuie
să fie publice.