Căderea URSS din anul 1991 a însemnat prăbușirea „Cortinei de Fier” care despărțea Europa de vest de statele din estul Europei. După acest eveniment au urmat serii de aderări la Uniunea Europeană deoarece fostele state satelit ale Uniunii Sovietice au scăpat de influența politicii externe a URSS. Însă nu doar statele din sfera sovietică au avut de câștigat în urma acestui moment din istorie ci de asemenea și statele neutre de pe continent care se aflau la granița dintre cele două blocuri din perioada respectivă.
În anul 1995, aderă la Uniunea Europeană trei state: Suedia, Finlanda și Austria. Doar că povestea aderării acestor state nu are în comun doar aspirația de a intra în comunitatea europeană, ci și relația cu URSS și statutul de neutralitate.
Toate cele trei state aveau o graniță în est cu URSS sau un stat din sfera de influență sovietică. Cazul aparte este cel al Suediei, care se învecina doar cu Finlanda. Însă și situația Finlandei reprezintă o excepție în acest context. Pentru a înțelege mai amănunțit trebuie să ne uităm la războiul ruso-finlandez care s-a încheiat în 1940. Finlanda a reușit să țină piept Uniunii Sovietice, însă, pentru a-și garanta independența și a evita conflite ulterioare, și-a asumat neutralitatea față de raportul de putere sovietic și cel americano-european ce avea să se contureze după cel de-Al Doilea Război Mondial. De aici s-a născut și conceptul de „finlandizare”, ce presupune transformarea unei tări independente într-un stat cu suveranitate limitată.
Astfel, și granița Suediei cu Finlanda era dominată de puterea sovietică și, din acest motiv, a fost nevoie de adoptarea neutralității pentru a se evita un conflict indirect. În ultimă instanță, avem Austria în centrul Europei, iar această poziție i-a oferit un avantaj geopolitic în negocierile dintre cele două blocuri de influența din a doua jumătate a secolului XX. Însă, din acest motiv, a fost nevoită să rămână neutră în confruntările politice și economice dintre SUA ( aliată cu Europa de vest ) și URSS ( împreună cu statele satelit ).
Prăbușirea URSS din 1991 a fost un moment oportun pentru aceste trei țări de a începe procesul de aderare la Uniunea Europeană. Criteriile de aderare sau valorile europene nu reprezentau un impas în procesul de aderare, însă gigantul sovietic din est era un factor de presiune pentru a adopta o poziție neutră, iar odată cu prăbușirea acestuia cele trei state au ales calea unificării europene.
Galerie foto