Propunerea va consolida drepturile consumatorilor și va încuraja furnizarea transfrontalieră a serviciilor financiare pe piața unică. Piața acestor servicii a evoluat în mod semnificativ, având în vedere digitalizarea generală a sectorului și noile tipuri de servicii financiare care au fost dezvoltate de la introducerea normelor, în 2002. Aceste evoluții au fost amplificate și mai mult de impactul pandemiei de COVID-19, care a contribuit în mare măsură la creșterea numărului de tranzacții efectuate online.
Vicepreședinta pentru valori și transparență, Věra Jourová, a declarat: „Consumatorii recurg din ce în ce mai mult la servicii online, inclusiv la servicii financiare, ceea ce este un lucru bun. Trebuie, însă, să ne asigurăm că regulile jocului țin seama de cele mai recente evoluții. Consumatorii au nevoie de informații clare și de o plasă de siguranță în cazul în care apar probleme”.
Comisarul pentru justiție, Didier Reynders, a adăugat: „Normele noastre trebuie să evolueze pe măsură ce evoluează serviciile financiare; nu se poate altfel. Digitalizarea și numărul din ce în ce mai mare de noi produse financiare au schimbat fundamental acest sector în ultimii douăzeci de ani, iar restricțiile recente de deplasare a persoanelor în contextul pandemiei de COVID-19 au arătat că este mai important ca niciodată să dispunem de un cadru de reglementare mai eficient și mai actualizat pentru serviciile financiare la distanță. Deși riscurile și provocările pot fi diferite, siguranța consumatorilor este în mod inevitabil în centrul atenției”.
Modernizarea normelor UE
Pentru a asigura promovarea furnizării de servicii financiare pe piața internă și pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, propunerea introduce acțiuni în mai multe domenii:
- Facilitarea accesului la dreptul de retragere în termen de 14 zile pentru contractele de servicii financiare la distanță: pentru a facilita exercitarea acestui drept, traderii vor trebui să pună la dispoziție un buton de retragere atunci când efectuează vânzări prin mijloace electronice. În plus, traderul este obligat să trimită o notificare privind dreptul de retragere în cazul în care informațiile precontractuale sunt primite cu mai puțin de o zi înainte de încheierea contractului.
- Norme clare privind informațiile precontractuale care trebuie furnizate, precum și modul și momentul în care acestea trebuie furnizate: propunerea modernizează normele, de exemplu în ceea ce privește comunicarea electronică, impunând vânzătorului obligația de a furniza în prealabil anumite informații, inclusiv, de exemplu, adresa de e-mail a traderului, eventualele costuri ascunse sau riscul legat de serviciul financiar. De asemenea, informațiile trebuie afișate în mod vizibil pe ecran și se introduc norme privind utilizarea ferestrelor pop-up sau a linkurilor pe mai multe niveluri pentru furnizarea de informații. Noile norme vor garanta, de asemenea, că i se acordă consumatorului suficient timp pentru a înțelege informațiile primite, cu cel puțin o zi înainte de semnarea efectivă.
- Norme speciale pentru protecția consumatorilor la încheierea de contracte de servicii financiare online: contractele de servicii financiare ar putea fi greu de înțeles, mai ales dacă sunt negociate la distanță. Propunerea le impune traderilor obligația de a institui sisteme online echitabile și transparente și de a oferi o explicație adecvată atunci când utilizează instrumente online (de exemplu, consiliere robotizată sau chat box). Normele consolidează, de asemenea, capacitatea de acțiune a consumatorului, oferindu-i posibilitate de a solicita intervenție umană, în cazul în care interacțiunea cu astfel de instrumente online nu este pe deplin satisfăcătoare.
- Asigurarea respectării legislației: propunerea va consolida mijloacele de acțiune ale autorităților competente. Se vor aplica sancțiuni mai severe contractelor de servicii financiare încheiate la distanță în cazul încălcărilor transfrontaliere pe scară largă, cu o sancțiune maximă de cel puțin 4 % din cifra de afaceri anuală.
- Armonizare deplină pentru a se asigura același nivel ridicat de protecție a consumatorilor pe întreaga piață internă: propunerea introduce o armonizare juridică deplină, stabilind norme similare pentru toți furnizorii din toate statele membre.
Etapele următoare
Propunerea Comisiei va fi acum examinată de către Consiliu și Parlamentul European.
Context
În ultimii 20 de ani, comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum a cunoscut schimbări rapide. Furnizorii și consumatorii de servicii financiare au abandonat faxul, menționat în directivă, și au apărut noi actori (cum ar fi societățile de tehnologie financiară) cu noi modele de afaceri și noi canale de distribuție (de exemplu, servicii financiare vândute online). În plus, impactul pandemiei de COVID-19 și al restricțiilor de deplasare a persoanelor impuse în acest context a accelerat utilizarea cumpărăturilor online în general.
Directiva a făcut obiectul unei evaluări complete. În urma evaluării, s-au desprins următoarele rezultate principale: (i) după intrarea în vigoare a directivei, au fost adoptate o serie de acte legislative ale UE specifice produsului (de exemplu, Directiva privind creditul de consum), precum și legislație orizontală a UE (Regulamentul general privind protecția datelor), ceea ce a redus relevanța directivei, valoarea sa adăugată scăzând în mod substanțial; (ii) o serie de evoluții, cum ar fi digitalizarea într-o măsură din ce în mai mare a serviciilor, au afectat eficacitatea directivei în ceea ce privește atingerea principalelor sale obiective; (iii) cu toate acestea, directiva a rămas utilă, deoarece aplicarea sa orizontală le-a asigurat consumatorilor un nivel de protecție pentru contractele încheiate la distanță în ceea ce privește produsele financiare care nu făceau încă obiectul niciunui alt act legislativ al UE (de exemplu, în absența unor norme ale UE privind criptoactivele, se aplică directiva).
În evaluarea impactului care însoțește propunerea au fost analizate o serie de opțiuni posibile. Opțiunea preferată constă în abrogarea Directivei 2002/65/CE, modernizarea și apoi introducerea articolelor încă relevante (dreptul la informare precontractuală și dreptul de retragere) în Directiva 2011/83/UE (Directiva privind drepturile consumatorilor), extinderea aplicării anumitor norme ale Directivei 2011/83/UE la serviciile financiare de consum contractate la distanță (de exemplu, norme privind plățile suplimentare și norme privind asigurarea respectării legislației și sancțiuni) și introducerea unor dispoziții noi specifice pentru a asigura echitatea online atunci când consumatorii contractează servicii financiare online. Având în vedere cele de mai sus, propunerea soluționează problemele identificate și abordează obiectivele în mod eficace, eficient și proporțional.
Galerie foto