Comisia Europeană a adoptat astăzi, 7 decembrie, o propunere de regulament care vizează armonizarea la nivelul UE a normelor de drept internațional privat referitoare la filiație.
Propunerea se axează pe interesul superior al copilului și pe drepturile acestuia. Ea va oferi claritate juridică pentru toate tipurile de familii care se află într-o situație transfrontalieră pe teritoriul UE, fie pentru că se deplasează dintr-un stat membru în altul pentru a călători sau a se stabili acolo, fie pentru că au membri de familie sau proprietăți într-un alt stat membru. Unul dintre aspectele-cheie ale propunerii este faptul că filiația stabilită într-un stat membru al UE ar trebui să fie recunoscută în toate celelalte state membre, fără să se urmeze o procedură specială în acest sens.
Dreptul Uniunii, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în special în ceea ce privește libera circulație, prevede deja că filiația stabilită într-un stat membru ar trebui să fie recunoscută în toate celelalte state membre în anumite scopuri: pentru intrarea pe teritoriu, dreptul de ședere și nediscriminarea resortisanților. Totuși, acest lucru nu este valabil și în cazul drepturilor care decurg din dreptul național.
Propunerea de astăzi le oferă copiilor aflați în situații transfrontaliere posibilitatea de a beneficia de drepturile care decurg din relația de filiație în temeiul legislației naționale, în chestiuni precum succesiunea, întreținerea, încredințarea sau dreptul părinților de a acționa în calitate de reprezentanți legali ai copilului (în chestiuni legate de școlarizare sau de sănătate).
Protejarea drepturilor copiilor
În prezent, dispozițiile din legislațiile naționale referitoare la competență, legea aplicabilă și recunoașterea filiației variază de la un stat membru la altul, ceea ce ar putea crea obstacole juridice pentru familiile care se află într-o situație transfrontalieră. Uneori, familiile trebuie să inițieze proceduri administrative sau chiar judiciare în vederea recunoașterii filiației, care sunt costisitoare și îndelungate și ale căror rezultate nu sunt întotdeauna sigure. Propunerea vizează așadar să protejeze drepturile fundamentale ale copiilor, să ofere securitate juridică familiilor și să reducă costurile juridice și sarcina juridică pentru familii și pentru sistemele administrative și judiciare ale statelor membre.
Printre principalele elemente ale propunerii se numără:
- Stabilirea competenței: propunerea stabilește instanțele din statele membre care sunt competente în materie de filiație, având în vedere interesul superior al copilului;
- Stabilirea legii aplicabile: ca regulă generală, legea aplicabilă stabilirii filiației ar trebui să fie legea statului în care își are reședința obișnuită persoana care dă naștere unui copil. În cazul în care, prin aplicarea normei respective, se stabilește filiația doar în raport cu unul dintre părinți, soluțiile alternative asigură posibilitatea stabilirii filiației în raport cu ambii părinți;
- Norme privind recunoașterea filiației: propunerea prevede recunoașterea hotărârilor judecătorești și a actelor autentice care stabilesc filiația sau furnizează dovezi ale stabilirii filiației. Ca regulă generală, filiația stabilită într-un stat membru ar trebui recunoscută în toate celelalte state membre, fără să se urmeze o procedură specială în acest sens;
- Crearea unui certificat european voluntar de filiație: copiii (sau reprezentanții lor legali) pot solicita un astfel de certificat din partea statului membru care a stabilit filiația și pot alege să îl utilizeze pentru a dovedi relația de filiație în toate celelalte state membre. Comisia propune un model armonizat, comun pentru întreaga UE. Utilizarea certificatului ar urma să fie opțională pentru familii, dar acestea au dreptul să îl solicite și să obțină ca acesta să fie acceptat pe întreg teritoriul UE.
Propunerea va completa alte norme de drept internațional privat ale UE, în domenii precum succesiunea. Ea nu armonizează dreptul material al familiei, care rămâne de competența statelor membre.
Etapele următoare
Propunerea Comisiei trebuie să fie adoptată în unanimitate de către Consiliu, după consultarea Parlamentului European. După cinci ani de la intrarea în vigoare a regulamentului, Comisia va evalua aplicarea acestuia de către statele membre și poate propune modificări.